Orice joc începe cu o idee spusă, de obicei, prea repede: „un platformer cu poveste despre…", „un joc în care joci din perspectiva…". Devlog‑ul pentru un astfel de proiect începe, realist, abia în momentul în care ideea stă într‑un document scurt, scris clar. Primul pas este mereu o pagină sau două în care răspundem la trei întrebări simple: cine e jucătorul, ce face efectiv în joc și ce vrem să simtă la final.
Abia după ce avem asta, punem pe masă constrângerile: câți oameni lucrează, cât timp avem, pe ce platforme țintim, ce știm deja să facem și ce trebuie învățat din mers. Prototipul nu e „jocul în mic", ci un sandbox în care vedem dacă o singură bucată de experiență – sărit, ales, explorat, citit – e suficient de interesantă încât să merite restul efortului. De aici încolo, devlog‑ul devine jurnal: ce a mers, ce nu, ce am tăiat, ce am descoperit că era, de fapt, esențial.